“Poate că zâmbetul de înger nu e atât de departe în noaptea crinilor de argint…”
Hmm, unde eram eu acum patru ani, când scriam cuvintele de mai sus?… eram pe drumul unui nou început… Primul an de facultate… mă număram şi eu printre bobocii economişti, numeroşii boboci economişti (prietenii ştiu de ce).
Iar acum mă aflu într-un alt început: sfârşit de master, început de viaţă nouă, cu ambiţie şi entuziasm.
Mi-am zis că prea multă lume din jurul meu are blog. Eu de ce să nu am? (se întreba copilul din mine :) )
Aşa că iată-mă!
Hopa şi eu!
Sunt curioasă ce va ieşi din această nouă iniţiativă. Şi cum spuneam la început: “poate că zâmbetul de înger nu e atât de departe în noaptea crinilor de argint…” aşa că… urmăriţi-mă, comentaţi, recomandaţi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu