Design inedit - mese

Vezi mai multe poze aici. :)

Only 55% Can Read This

Only great minds can read this. This is weird, but interesting! fi yuo cna raed tihs,

yuo hvae a sgtrane mnid too. Cna yuo raed tihs?

Olny 55 plepoe out of 100 can. i cdnuolt blveiee taht I cluod aulaclty uesdnatnrd waht I was rdanieg.

The phaonmneal pweor of the hmuan mnid,

aoccdrnig to a rscheearch at Cmabrigde Uinervtisy,

it dseno't mtaetr in waht oerdr the ltteres in a wrod are,

the olny iproamtnt tihng

is t aht the frsit and lsat ltteer be in the rghit pclae.

The rset can be a taotl mses and you can sitll raed it whotuit a pboerlm.

Tihs is bcuseae the huamn mnid deos not raed ervey lteter by istlef,

but the wrod as a wlohe.

Azanmig huh?

yaeh and I awlyas tghuhot

slpeling was ipmorantt!

if you can raed tihs forwrad it!

Eu am primit pe e-mail şi am reuşit să citesc, tu cum te-ai descurcat?

Recycle & Art (diverse materiale)

Mă ţin de cuvânt şi revin cu poze noi (găsite pe net):

si putina poezie...

Petale de dor

Ce chip mi se dezvaluie
Printre nori si amintiri,
Cu cata speranta si dor,
Un chip cu soare in priviri...

Zambetul meu, tu stii,
Ti-l fac cadou in fiecare zi,
Si mereu te caut cand te pierd,
Iubitul meu de azi, de ieri...

Tot cerul sa-l cutreieram voiosi,
Cu stele-albastre ce ne ocrotesc,
Un vis plapand cu ochi frumosi
Ce-n suflet mi se oglindesc...

Lacrima de mai-nainte
Acum e floare-n parul meu,
Si versul ti-l ascult cuminte
Si-astept si te astept, iubitul meu...

(25 mai 2009)

Recycle & Art (Pet-uri)

Pentru că împreună cu echipa Impact, clubul Phoenix*, vrem să facem o expoziţie de obiecte reciclate, am început să ne documentăm şi să căutăm idei. Zis şi făcut, dar şi găsit.

Simt nevoia să le împart cu cât mai multă lume:



Nice, huh? :)



Ia să începem să reciclăm, devenim şi noi artişti. Dau mai departe provocarea.. cine ştie ce lucruri interesante mai găsiţi şi voi pe net.

Voi reveni şi eu cu alte poze!!!


* sunt Lider facilitator la un club pentru copii - voluntar :)

Tril de primăvară

“Poate că zâmbetul de înger nu e atât de departe în noaptea crinilor de argint…”

Hmm, unde eram eu acum patru ani, când scriam cuvintele de mai sus?… eram pe drumul unui nou început… Primul an de facultate… mă număram şi eu printre bobocii economişti, numeroşii boboci economişti (prietenii ştiu de ce).

Iar acum mă aflu într-un alt început: sfârşit de master, început de viaţă nouă, cu ambiţie şi entuziasm.

Mi-am zis că prea multă lume din jurul meu are blog. Eu de ce să nu am? (se întreba copilul din mine :) )

Aşa că iată-mă!

Hopa şi eu!

Sunt curioasă ce va ieşi din această nouă iniţiativă. Şi cum spuneam la început: “poate că zâmbetul de înger nu e atât de departe în noaptea crinilor de argint…” aşa că… urmăriţi-mă, comentaţi, recomandaţi!